Hoitul putrefact al limbii române

Pe tine ce te mai inspiră?

feher

Panoul din fața Megaimage zice ceva de genul ăsta: ”lasă-ți fantezia să zboare”. Sub acest îndemn avem o rudă de șuncă transpirată și o întrebare: ”pe tine ce te mai inspiră?”

Pe mine mă inspiră o carte, mă inspiră muzica, poate florăreasa grasă din colț. Mă inspiră cerul, pisica de pe pervazul babei de la parter, bețivii de la Seventeen cafe. Șunca de la Megaimage nu mă inspiră, cel mult mi-ar putea face poftă.

Lucrez în publicitate de 14 ani. Sub ochii mei, limba română e sterilizată, amputată, aruncată  în beci și bătută cu extinctorul peste gură. Sub ochii mei, brand manageri și directori de marketing, persoane cu greutate decizională și sărăcie intelectuală zic așa: elimină ”bașca” și ”Pipăruș Petru”, primul nu ne place nouă cum sună și al doilea nu știm cine e. Iar dacă nu știm noi, cine dracu să știe cine e Pipăruș Petru? Cuvinte extincte, basme…

View original post 164 more words

Advertisements

Televizorul ucide minți lucide| Ep. 1: Politica

Îmi amintesc de primul televizor pe care l-am avut. Avea o carcasă maro, afisajul era alb negru și era atât de enervant că trebuia să depun efort fizic de fiecare dată când voiam să schimb canalul, că nu era d-ăla cu telecomandă. Chiar imediat după aceea am avut unul color, ca să nu credeți că-s așa bătrân. Și era Nei, să nu ziceți nici că eram sărac.

Acum am hașde. Și telecomandă. Și-s la jumătate de a fi bătrân și aproape sărac. Și-i atât de enervant că trebuie să depun efort psihic la fiecare emisiune de care dau. De care dau fără să vreau. Relația mea cu televizorul, încă din copilărie, n-a fost corectă. El mă voia, eu nu. Erau zile când ai mei ne lăsau, pe mine și pe frate-mio, la bunici. Aici, bătrânii aveau un singur televizor, care nu era alb negru dar nici chiar Nei. Partea nasoală e că bunica îl ținea, cu foarte mici excepții, încontinuu pe telenovele. Atât de încontinuu încât oamenii mari mă suspectau c-aș fi precoce, că eram singurul copil din câți cunoșteau care la 8 ani știa oareșce spaniolă. Adică eram pe puța mea, cabron.

Anii au trecut dar bătrânul televizor e în continuare pervers și se folosește de cei dragi ca să pună mâna pe mine. Ajung la tata și televizorul e, cu foarte mici excepții, încontinuu pe politică. Atât de încontinuu încât oamenii cu care schimb o vorbă despre alegeri mă suspectează c-aș fi tovarăș cu Hurezeanu. Așa că, din poziția de om experimentat hărțuit de micul ecran, uite la ce nu ar trebui să fii expus:

Politică:

Fă doamnelor și măi dragă domnilor, indiferent dacă sunteți apolitici sau vă interesează subiectul, emisiunile despre politică sunt pierdere de vreme. Cu-atât mai mult dacă vă interesează subiectul. Vă uitați degeaba, vă zic de pe acum, că oricum nu înțelegeți nimic. De obicei sunt în platou vreo 3-4 inși la cravată, cu un pahar de apă mereu plin în fața lor și o moderatoare isterică, cu voce enervantă. Dialogurile sunt cam așa:

– personsaj cheie în toa

– păi și domnul Meleș..
– am spus că n-ar
– voi vorbiți de ho
– Băsescu al vostr
– Domnilor, domnilor, puțină liniș
– Și în 2004 oare nu voi ați fo
– Domnilor, urmează pauză de publicit
– Atunci să vă uitați în ogr (prin intervenție telefonică)
– Ba voi ar trebu 

Pauză!

V-am spus că nu înțelegeți nimic. Dezhidratații la 4 ace se ceartă care a fentat mai mult poporul (cred) dar partea și mai proastă e că n-o fac pe rând. Totuși, dacă aveți noroc să dați de un moderator mai cu coaie, cum e tipul ăla de la Antena3, Dana Grecu parcă, atunci v-ați scos. Atunci da, veți putea afla mai multe despre curioasele legături ale lui Băsescu care au dus la atrocitățile naziștilor, despre cum e implicat direct în dispariția tigrilor albi ori despre cât de proastă-i fi-sa. Bine, asta puteți afla de oriunde.

Dacă mutați pe B1 și întelegeți ceva, atunci intr-adevăr veți afla că Băsescu nu are vreo legătura cu nazismul. Sigur, informația va veni alături de un bonus, acela cum că nici măcar comunist n-a fost vreodată. Și dacă cu tigrii e clară treaba și e exagerare, atunci trebuie să știi că omul ăsta e singurul care poate rezolva situația maidanezilor din București.

Așa că, dacă vreți să vedeți același subiect prezentat în feluri total diferite, folosiți-vă de telecomandă! Bine, mai puțin cel referitor la cât de proastă-i Elena, că asta nici televiziunile nord-coreene n-ar putea schimba. Indiferent care Elena…

Episodul următor: Bolywood și AMP

tv

10 lucruri pe care nu le stiai despre infrangerea Stelei cu Ludogorets

1) Mihai Pintili isi critica fostii colegi: Un penalty nu se executa niciodata pe spatiul portii, ca atunci sunt sanse ca portarul sa-l scoata.
 
2) Ilie Dumitrescu, despre ultimul penalty executat : Practic, aici se vede cum jucatorul cu numarul 2 porneste spre minge cu piciorul stang inainte. Eu cand eram la Tottenham niciodata nu faceam primul pas cu stangul, deoarece balansul nu mai e acelasi. Portarul sare inainte, iar aici vedem cum jucatorul cu numarul 2 tine capul in pamant, ceea ce, practic, nu mi se intampla niciodata pe cand jucam la Sevilla. 
 
3) Pentru a castiga popularitate inaintea alegerilor, politicienii nu mai dorm in sedinte ci doar motaie. 
 
4) Imediat dupa ratarea calificarii, mai multi suporteri stelisti au sarit gardul, au ajuns in galeria bulgarilor, s-au intors catre romanii ramasi in sector si au inceput sa scandeze “tiganii, tiganii!”
 
5) Gheorghe Hagi: Steaua daca ghinion, la toti le-a parut rau, nu?
 
6) Steaua, cadere drastica in statistici: Dupa eliminare, doar 73% dintre romani mai cred ca echipa din Ghencea poate sa castige trofeul Champions League anul acesta.
 
7) Colegul de celula al lui Meme Stoica a iesit cel mai sifonat dupa infrangerea Stelei cu Ludogorets. Vizibil afectat, acesta spune ca fostul manager din Ghencea e atat de suparat incat refuza sa faca dragoste de doua zile, comportament atipic pentru el.
 
8) Ultrasii stelisti nu au avut coregrafie deoarece Ionel, baiatul de 10 ani care le vopseste panzele, este plecat cu parintii din tara pe perioada vacantei de vara.
 
9) Tanase incearca sa vada partea plina a paharului. Conform celor declarate, mijlocasul stelist e bucuros ca macar a vazut capitala Bulgariei, Bratislava.
 
10) Un stelist excentric cunostea toti jucatorii pe care Costel Galca i-a folosit in meciul cu bulgarii. 
 
 
moti
 
 

 

Anghelache si mult chin

Era o zi banala de munca. Am ajuns putin mai tarziu, asa cum faceam de fiecare data. Tovarasul si colegul meu de atunci a ajuns si mai tarziu, asa cum facea de fiecare data. Eram nou pe acolo, el ma adusese, si imi beam cafeaua asteptand sa vina, ca era singura mea sansa sa scap de discutiile acelea clasice de inceput, absolut fortate; “unde ai mai lucrat?”, “la ce facultate ai fost?”, “in ce zona stai?”, “ce vreme urata e afara”. Plus ca dimineata nu sunt cel mai sociabil om. Cred ca, de fapt, nu sunt sociabil de fel.

In fine, la un moment dat usa se deschide, intra omu` bine dispus, razand, si-mi tranteste pe birou ziarul pe care il avea in mana. Era Ring. Ring? Ce o fi atat de amuzant in Ring? Adica serios, ziarul ala e gratuit si in cel mai bun caz razi de cat de proaste sunt bancurile trecute la rubrica “bancul zilei”. Bancul zilei, auzi. Daca alea sunt bancurile zilei, inseamna ca ziua e foarte trista de fel.

Ulterior aveam sa imi schimb pararea. Ziarul, ca sa-i zic asa, era deschis la pagina dedicata sportului, unde Anghelache isi etala calitatile de editorialist, moment in care am realizat ca poate fi trecut orice la bancul zilei pentru ca nimeni, dupa ce ii citeste textul, nu mai ajunge pana acolo; cine ar mai avea nevoie de vreun alt banc in ziua respectiva?

A urmat apoi o perioada pe care nu o anticipasem vreodata. Cand ieseam de la metrou, ma inghesuiam sa prind Ringul, imi dadeam coate cu cetatenii care voiau acelasi lucru si ma intrebam daca motivul pentru care stateau la coada era tot articolul pretios al lui Anghelache. Poate ca voiau si ei sa se distreze sau poate pur si simplu erau nostalgici si tovarasul presedinte le amintea de perioada statului la coada. Ori poate doar pentru ca era gratuit. Sunt oameni pentru care nu conteaza produsul, atata timp cat e gratuit. Daca nu stii citi te poti trezi cu un ziar in mana sau daca esti mut iei si o portavoce. Ideea principala e sa fie moca.

Ma enervam mereu cand ma trezeam mai tarziu pentru ca lotul se termina rapid. Il sunam pe amicul meu si speram sa fi prins el vreunul. Eu, schimband la Unirii, aveam sanse mai mici. Am ajuns atat de dependent de Ring incat l-am luat chiar si din gunoiul plin de pe peron. Cu toate ca ardeam de nerabdare, nu-l citeam niciodata pana la serviciu ci doar abia dupa ce ajungeam, ne faceam cafeaua si ne asezam la birou , ca sa ne putem incepe cum trebuie ziua. Se intampla sa nu aiba vreun articol in ziua respectiva, ceea ce ne intrista. Era clar, Anghelache devenise parte din tabieturile noastre.

Faptul ca scrie atat de prost incat te amuza e partea buna a tovarasului. Desi, cine stie, poate ca in rusa articolele alea chiar au o logica. Partea mai putin buna e ca omu` continua sa scrie prost si paginile de istorie ale lui Dinamo si ca nici aici ceea ce face nu are vreo logica. Obisnuit probabil cu strategia de business de la Ring, cauta performante cu tot atatia bani pe cat dam noi pe ziarul lui Negoita, aducand astfel jucatori care pot fi trecuti maximum la rubrica bancul zilei. Iar aici rasul deja intra in insolventa.

Nu o simpla coala, ci paginile de istorie sunt cele care cu adevarat provoaca chin, bre Luchin.

 

Publicat si pe: http://pchdinamo.ro/anghelache-si-mult-chin/

600958-anghelache

Afla ce tip de jandarm esti, in functie de zodie!

De cele mai multe ori job-ul de jandarm este ales ad-hoc. Te-ai gandit vreodata ca nu doar faptul ca esti mai putin (mult mai putin) dotat intelectual decat ceilalti din jur ar trebui sa te influenteze sa faci pasul spre aceasta meserie? Te-ai gandit ca nu ajunge sa fii un frustrat incult? Ca secretul nu sta in totalitate in bruta din tine? Daca nu, nu-i nimic! Ai sansa acum! Roaga pe cineva care stie sa citeasca sa o faca cu voce tare si afla ce tip de jandarm esti, in functie de zodie!

Berbec: Nativii zodiei Berbec au o energie debordanta, asa ca pot lucra fara probleme intr-un domeniu care necesita munca fizica. Astrele ne arata ca de mici au fost cei mai buni din sat la sapa, deci faptul ca acum au in mana un instrument mult mai usor ii poate transforma in adevarati maestri. Totusi, in cazul in care nu pun mai mult accent pe conditia fizica, risca sa bata mai putin decat colegii lor.

Taur: Mult mai putin energici decat Berbecii, semnul zodiacal poseda mai degraba un calm rar intalnit. Taurii pot sa calce pe cap fara sa se agite ca nebunii, iar faptul ca sunt foarte rabdatori ii ajuta sa te tina in duba pana se asigura ca esti intr-adevar lesinat. Acestia isi asculta simturile mai mult decat orice alt semn zodiacal, motiv pentru care traiesc bataia mai intens decat celelalte zodii.

Gemeni: Nativii Gemeni pot bate deodata doi suporteri de la echipe diferite fara sa faca diferenta intre eiInteligenti din nastere, se intampla ca jandarmii Gemeni, in unele cazuri, sa reuseasca sa numere chiar si din 2 in 2, pana la 43. Teribilisti de fel, au momente in care incearca chiar sa scrie. Sunt duali, in sensul ca lovesc la fel de bine si cu bastonul si cu bocancul.

RAC: Jandarmul Rac este un prieten de nadejde care stie cum sa iti asculte problemele si cum sa intervina, ba chiar fara ca tu macar sa te gandesti sa-i ceri vreodata asta. Fiind caracterizat de o sensibilitate deosebita, te bate atat de repede incat vei lesina cu mult inainte sa te auda plangand.

LEU: Jandarmul Leu, cunoscut in popor si sub denumirea de Conan, este adevaratul leader al zodiacului. Ii place sa detina controlul si e constient de cat de mult depind ceilalti jandarmi nascuti sub alte semne zodiacale de indicatiile lui pretioase: “BAaaaa!”, “Baa, baaa, baaaa” ori chiar si “Baaa treci -neinteligibil- cand -neinteligibil-“, in unele situatii mai dificile. Cunoscut fiind faptul ca ii este greu sa imparta cu altcineva succesul, loveste incontinuu, chiar si suporteri prinsi de colegi de-ai lui.

Fecioara: Fecioara este un semn zodiacal cerebral, care isi asculta intotdeauna ratiunea, nu inima. Practic, putem spune ca jandarmul Fecioara nu asculta nimic. Un mit care circula despre aceste zodii este ca sunt prudente si actioneaza cu moderatie, in sensul ca iti rup fie doar o mana, fie doar un picior.

Va urma..

Publicat si pe: http://pchdinamo.ro/afla-ce-tip-de-jandarm-esti-in-functie-de-zodie/

Image

Iluzii

Se-ntampla azi noapte. Era inca zi din cate tin minte. Din nu stiu ce motiv, gagica tovarasului cu care eram s-a dus mai in fata de noi si s-a pus la coada la shaorma. Nu-mi amintesc cum am ajuns acolo si nici sa fi fost vreodata in acel loc dar totul avea un aer foarte cunoscut. Unde statea ea la coada, adica la vreo 10 metri in fata noastra, era si un tip imbracat in trening. Nu-l vedeam decat din spate si putin din profil, dar parea pe la 28-30, genul ala care-si cauta serviciu dar daca se poate fara sa munceasca vreodata. Avea o bere in mana si o sapca pe cap si puteam observa cum cozorocul i se misca in jos si in sus, in urma examinarii pe care i-o facea prietenei tovarasului meu, genul ala de examinare tipica pe care se intampla sa o faca oamenii bauti cand se uita lung la o persoana -de regula gagica- masurand-o lent din cap pana in picioare. Atunci m-am apropiat si m-am pus in spatele ei, spunandu-i nu mai stiu ce, doar ca sa-i dau de inteles aluia ca nu e singura. Omul continua sa o priveasca cu un ranjet tamp, moment in care l-am intrebat: “Ce-i de ras?”. Si-a indreptat privirea spre mine, si-a sters zambetul de pe buze si, dupa cateva clipe, mi-a spus cumva mirat: “Poftim?” Nu i-am raspuns. Apoi amica mea a plecat iar eu am continuat sa stau la coada. Cand m-am uitat in dreapta, ea era deja langa tovarasul meu dar nu la aceeasi masa. Fiecare avea cate o shaorma si discutau de la mese diferite, apropiate, una in fata celeilalte. Ea era in fata lui, vorbind intorcandu-si capul.

In cele din urma, pe cand m-am intors la tipul ala despre care spuneam, m-am trezit ca ma aflam in plina conversatie cu el. De fapt, mai corect spus el se afla in plina conversatie cu mine. Nu mai tin minte ce imi zicea, doar ca fata i se schimbase si ca afara se facuse in cateva clipe seara. Avea acum undeva la 45-50 de ani, tot sapca pe cap si bere in mana, fiind genul ala de client fidel al barurilor ieftine. La un moment dat a scos telefonul si discuta uitandu-se la etajul blocului din spatele meu. Spunea ceva de genul ca s-a intalnit cu mine si ma prezenta drept tipul cu care noi, adica eu, el si amicul lui de la etaj, bauseram in nu stiu ce seara, in nu stiu care bar. Cand m-am intors am recunoscut blocul instant. Copilarisem in zona aceea si chiar la etajul 10, unde era si interlocutorul omului, locuia un prieten din copilarie. Exact la geamul de langa, adica la apartamentul de vizavi. Eram bucuros ca in sfarsit am recunscut zona, chiar daca parea mult schimbata, doar ca ma enerva alcoolicul asta. Cand mi-am intors din nou privirea de la bloc, am observat ca asta avea acum in brate si o fetita blonda, mica si nevinovata. Am plecat cu o bere in mana si, cand am trecut prin fata lor, am prins-o pe copila usor de picior si i-am spus “Pa, micuto!”. Din spate l-am auzit pe ta-su zicandu-i “Saluta-l pe nenea de la DIICOT!”

E foarte dubios cum functioneaza creierul in vis. Cum, desi are capacitatea de a capta scenarii care par pe moment foarte logice, se lasa de fapt pacalit de tot felul de situatii aberante, fara sa aiba puterea sa te trezeasca instantaneu, la prima chestie care nu e la locul ei. Totul ti se pare normal, pana cand realizezi c-ai fost mereu in mijlocul unei iluzii.

Primul pas pe Stefan Cel Mare l-am facut intr-o zi de vara, undeva pe la ora 12. Am intrat in stadion mai degraba in fuga, crezand ca voi avea probleme daca ma vede portarul de la barierele dinspre St. Cel Mare. Apoi pasul l-am grabit din dorinta de a vedea “Groapa” si m-am oprit cateva minute la statuia lui Hildan. Mi s-a parut grozava. Dupa ce am examinat-o atent, mai atent decat omu’ din vis pe gagica amicului meu, mi-am continuat fascinat drumul si dupa alti cativa metri eram acolo, pe scari. M-am asezat si mi-am aprins o tigara. Cum stateam in mijlocul scarilor, la Sud, mi se parea ca portile nu sunt una in fata celeilalte, ci ma degraba mult mai la stanga cea dinspre mine. Erau cativa oameni care fugeau pe pista, habar nu aveam de ce si altii care, daca bine retin, incercau sa sara cu prajina.

Apoi, dupa multe insistente in fata alor mei, am ajuns si in partea cealalta a stadionului, de data aceasta la un meci. Jucam cu Steaua, eterna rivala. Am mai povestit de cateva ori trairile de pe atunci, dar imi aduc mereu cu bucurie aminte de ele. “Ori o sa-ti placa la nebunie si-o sa continui sa vii ori nu iti va placea deloc si va fi ultimul tau meci”, ceva de genul asta imi spunea unul dintre baietii cu care am facut deplasarea spre Bucuresti in ziua respectiva. Apoi, dupa cateva luni, ajungeam din nou la capitala cu trenul, urmand ca la o distanta de cateva ore sa urc intr-un autocar cu destinatia Ion Oblemenco. E, cred, destul de evident daca mi-a placut sau nu primul meci. Si-apoi a urmat Dan Paltinisanu, Giulesti, Ghencea, Ion Moina si tot asa pana cand soseaua a ars mii kilometri. Fiecare senzatie, de cum paseam in vreun oras, de cum intram intr-un bar, de cum urcam intr-un autocar, avea ceva special. Chiar avea. Era ceva special si doar sa ai langa tine oameni atat de diferiti la prima vedere, cu functii atat de diferite si comportamente deloc asemanatoarea, dar uniti de aceeasi nebunie. Erau un fel de garant al sanatatii tale psihice, un calmant care avea efectul de a te linisti, confirmandu-ti ca nu esti singurul tripat.

Apoi, ca intr-un vis, toate s-au amestecat. Cei de langa tine dispareau brusc, din ce in ce mai multi, si data fiind situatia parca ti se parea normal. Pana si rivalii erau dintr-o data inlocuiti de tot felul de echipe a caror “fata” nu ai vazut-o pana acum. Si iarasi ti se parea oarecum normal. Caci de fapt picatura chinezeasca era cea care isi facea efectul si oamenii pe care ii vedeai tolaniti in fotolii aprinzand trabucuri stingeau acum pasiunea care ardea odata atat de tare in tine. Si o calcau in picioare, ca pe un chistoc parasit de hartia fina care imbraca candva tigara. Trofeele si locurile fruntase sunt inlocuite cu pozitii mediocre iar performantele cu insolventa. Ca intr-un sistem falimentar, unde doar prostii raman in pula goala, in timp ce baietii destepti, aparent paradoxal, se aleg cu si mai multa croiala de calitate. Si uite asa sunetul fluierului inceputului de meci se transforma si el la final intr-un zornait de catuse in timp ce tu ca individ de mult timp esti condamnat la o tacere trista. Si daca strigi o faci tot ca intr-un vis, fara sa te bage nimeni in seama, avand senzatia aceea ca nu poti urla, cum nu poti nici fugi. Ca ultimul stinge lumina care abia mai arde, ca dintr-un bec care palpaie din ce in ce mai tare, pesemne ca-i pe duca.

E foarte dubios cum functioneaza creierul in realitate. Cum, desi are capacitatea de a capta scenarii care par pe moment foarte logice, se lasa de fapt pacalit de tot felul de situatii aberante, fara sa aiba puterea sa te trezeasca instantaneu, la prima chestie care nu e la locul ei. Totul ti se pare normal, pana cand realizezi c-ai fost mereu in mijlocul unei iluzii

Publicat si pe: http://pchdinamo.ro/iluzii/

Image

Cum am intalnit un jandarm destept?

 

Nu am intalnit. 

 

Serios, chiar nu am intalnit. De fapt, daca stau sa analizez, eu nu m-am intalnit oricum niciodata cu vreun jandarm. Asta-i partea buna. Partea proasta e ca s-au intalnit ei cu mine. Faza-i ca oamenii grei de cap nu inteleg niciodata cand ii respingi, fie ca o faci subtil, fie ca esti direct. La un moment dat chiar nu stii cum sa te comporti. Daca zambesti de ce zambesti, daca te-ncrunti de ce te-ncrunti. Plus ca ei oricum sunt genul ala de persoane foarte afective, exagerat de afective; sufocant de afective. Si n-au nicio jena sa iti arate asta. Te strang la piept in vazul lumii, in plina strada aglomerata, te pun pe jos sau te arunca pe canapeaua din masina. Faceti un test si, exact atunci, spuneti-le: “omule, termina, am gagica!” O iau razna si devin violenti, va garantez. Presupun ca asa e omul cand e gelos, nu mai gandeste nimic. E drept, avand in vedere subiectul e cam greu de masurat daca de aceea nu mai gandeste nimic.

Tata a spus mereu ca cea mai mare frica a lui e legata de nebunie, ca poate sa se duca oricand si in aproape orice fel doar sa nu innebuneasca vreodata, ca-i chinuie pe cei din jur fara sa-si dea seama. Auzind fraza asta oarecum des m-am gandit de cateva ori la ea. Asa ca, in cazul in care ma veti auzi vreodata povestind despre faptul ca m-am intalnit cu un jandarm destept, inchideti-va resemnati ochii pret de cateva clipe in semn de aprobare tacita si treceti mai departe pe strada, continuand sa faceti orice voiati initial sa faceti.

Sigur, jandarmii au si parti bune, nu pot sa neg asta. (da, stiu ce a spus tata, puteti deschide ochii!) Chiar au parti bune. Ganditi-va cum in plina vara, cand soarele ala enervant e in forma maxima si, odata intrat in raza lui, te taxeaza pentru fiecare miscare transformandu-te intr-un peste care se zbate neputincios in cautarea apei, devii brusc fara chef de nimic, lesinat de caldura de afara. Sunt sigur ca vi s-a intamplat cel putin o data asta. Daca in acele momente crezi ca solutia e sa bei o gura de apa rece sa stii ca te-nseli amarnic, prietene. E doar o solutie temporara. Cauta un jandarm! Exact atunci, cand esti lesinat, cauta cu privirea un jandarm. Sunt peste tot oricum, ii vezi mereu facand nimic, nu-ti face probleme. Dupa ce l-ai vazut apropie-te putin de el (dar nu prea mult, ca-i sufocant de afectiv si pe vremea aia numai de sufocare nu-ti arde) si examineaza-l o clipa. Uita-te ce sandale misto are, spre exemplu; ce sepcuta cu ventilatie, de-aia cum aveam cand eram mici, ce maiou lejer si ce pantalonasi scurti din material subtire. Atunci, oricat de lesinat ai fost inainte, o sa-ti doresti un soare mai puternic, mai impunator, mai apropiat de Pamant. Cat mai apropiat de Pamant! Atunci da, poti deschide sticla cu apa rece ca gheata exact cand treci prin fata lui (asta daca nu mi-ai ascultat sfatul si te-ai apropiat prea mult, caz in care trebuie sa grabesti pasul).

Acum bineinteles ca si ei sunt oameni si nu trebuie sa generalizam, ci sa admitem ca fiecare e prost in felul lui.

 

Publicat si pe: http://pchdinamo.ro/cum-am-intalnit-un-jandarm-destept/

 

Image